Bazilica San Francesco / Locașuri de cult în Siena

Expresie gotică restaurată la grandoarea sa medievală

Privire de ansamblu asupra Bazilicii San Francesco

Dispunând de un aspect extern la fel de surprinzător de simplu precum celelalte locașuri de cult de secol XIII din Siena, Bazilica San Francesco, situată în Terzo di Camollia, a avut, pe de altă parte, un istoric mult mai tumultuos. Inițial un edificiu romanesc, ulterior transformat în structură gotică, bazilica din prezent este rezultatul repetatelor lucrări de construcție și restaurare. A reușit, însă, să își păstreze aerul istoric, evocând acele timpuri în care franciscanii mendicanți dețineau și se îngrijeau și de edificiu potrivit propriei lor înțelegeri a anumitor aspecte ale vieții religioase: austeritate atât în comportamentul cotidian, cât și în conceptele arhitecturale.

Istoria Bazilicii San Francesco

Mare parte din silueta actualei Bazilici San Francesco este opera secolelor. Locașul de cult inițial a fost ridicat în prima jumătate a secolului al XIII-lea (1228-1255), și încorpora o expresie Romanescă. Secolele al XIV-lea și al XV-lea au văzut transformarea edificiului într-o structură gotică sub supravegherea lui Francesco di Giorgio, modificări suplimentare fiind executate și în secolele următoare (restaurări în urma a diverse evenimente, cum a fost incendiul din 1655).

Clopotnița, de exemplu, a fost construită nu mai devreme de 1765, urmând un proiect de Paolo Posi. Trebuie pomenit și faptul că, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când au fost dispuse alte lucrări de reconstruire (sub supravegherea lui Giuseppe Partini, între 1885 și 1892.), pentru un interval destul de mare, biserica a fost folosită ca garnizoană. Fațada surprinzător de simplă, asemănătoare cu conturul unei colibe, a fost finalizată la începutul secolului al XX-lea (lucrările de construcție au demarat în 1894 și au fost finalizate în 1913), adăugând structurii de ansamblu notabile elemente neogotice, așa cum au fost plănuite de arhitecții șefi Vittorio Mariani și Gaetano Ceccarelli.

Exteriorul Bazilicii San Francesco

Fațada nu este deosebit de fascinantă exprimând în piatră, de fapt, acea austeritate atât de caracteristică vieții călugărilor franciscani. Rozariul de deasupra intrării pare a tempera severitatea fațadei. Masivitatea rămâne una dintre cele mai semnificative trăsături ale exteriorului, făcând o vagă aluzie la interiorul cavernos al bisericii. O tușă de suplețe, oricât de discretă, este adusă de campanilă, situată în partea dreaptă a edificiului, evident mult mai bogat ornată decât corpul principal al bisericii.

Interiorul Bazilicii San Francesco

Vastitatea interiorului este dispusă sub forma unei nave cu un transept, proiect realizat în acest fel în vremurile de demult pentru ca locașul să poată primi marile mase de pelerini și credincioși care vizitau cu regularitate edificiul. Chiar dacă nu abundă în lucrări artistice, așa cum este cazul cu mărețul il Duomo, interiorul bazilicii în discuție adăpostește câteva capodopere ce îi moderează austeritatea.

Contra-fațada

Aduse aici de la porțile istorice ale orașului se află o frescă ce descrie Încoronarea Fecioarei (de la Porta Romana), realizată de Sassetta și Sano di Pietro, și o frescă în realizarea lui Il Sodoma (de la Porta Pispini), ambele semnificativ afectate de condițiile climatice și de trecerea timpului. Acesta, oricum, îmbogățesc contra-fațada, alături de rămășițele câtorva morminte (ce datează din secolul al XIV-lea).

Capelele

Capelele ce flanchează altarul și corul adăpostesc o mână de lucrări. Demne de pomenit sunt scena Fecioarei cu pruncul pictată de Andreea Vanni pe peretele primei capele din dreapta corului, și mormântul lui Cristoforo Felici proiectat de Urbano da Cortona (în 1462), aflat în a doua capela pe dreapta.

Scena Crucificării, ce datează din 1331, fiind o realizare a lui Pietro Lorenzetti, decorează peretele primei capele din stânga prezbiteriului, în vreme ce în a doua capelă se află, în realizarea lui Ambrogio Lorenzetti, scene ce redau pe Sfântul Ludovic de Anjou în fața lui Boniface VIII și Cei șase franciscani martirizați la Ceuta, acestea reprezentând două dintre cele mai valoroase capodopere ale artistului. Așa-numita Capelă a Sacramentului conține lucrări de Marina (începutul secolului al XVI-lea), iar ultima capelă din zona corului este înfrumusețată de figurile Fecioarei cu pruncul pe tron, foarte probabil o lucrare a lui Jacopo di Mino del Pellicciaio.

Alte lucrări

Dispuse în întreaga biserică se află și alte lucrări artistice. Nu trece cu vederea portalul realizat de Francesco di Giorgio Martini (sculptat în secolul al XV-lea) și o statuie datând din secolul al XIV-lea ce întruchipează sfântul patron, adusă în interior de pe vechea fațadă a bazilicii.

Alte informații

Tabelul de mai jos redă toate informațiile despre adresa Bazilicii San Francesco.

Nume:

B

azilica San Francesco / Basilica (Chiesa) di San Francesco

Adresă:

Via dei Rossi, Piazza Francesco, 53100, Siena, Italia

Program:

poate fi schimbat

Preț intrare:

gratuit